Nu s-a așteptat nimeni să aibă un asemenea efect! A preparat un ceai concentrat de cuișoare și…

Voi porni de la povestea lui Jerry, băiatul care a crescut până la 18 ani într-o familie ce cunoștea și aplica frecvent medicina naturistă, poveste extrasă din cartea “10 plante esențiale”, autor Lalitha Thomas.

Cu Lalitha Thomas și lucrarea menționată v-am făcut cunoștință în alte articole, precizând încă o data că “a absolvit o școală pe dealurile și văile, în pădurile și munții, pe pajiștile și prin preriile Mamei Natură”, după cum ne informează în prefața cărții John Heinerman, Ph.D., antropolog medical, Director Centrul de Cercetări Antropologice, din Salt Lake City.

Povestea, repet, îl are în prim-plan pe Jerry și planta minune, cuișoarele, care l-a ajutat să-și regasească somnul, perturbat complet din cauza stresului acumulat în perioada armatei.

Cât a stat plecat de acasă, departe de familia încrezătoare în puterea plantelor medicinale în rezolvarea oricărei probleme de sănătate, nivelul de stres al lui Jerry a crescut considerabil.

Lalitha Thomas i-a făcut o vizită la domiciliu și l-a găsit pe tânăr foarte stresat și încordat, încât nu putea dormi deloc.

Stând în bucătărie și citind, Jerry s-a hotărât să-și fiarbă o cană de ceai de cuișoare, în speranța că-l va ajuta să se relaxeze (somnifere sau alte calmante în casa lor nu existau).

Absorbit de carte, tânărul a uitat de ceaiul de pe foc, iar apa a scăzut aproape complet. A adăugat apă în ceainic, l-a lăsat din nou să fiarbă și s-a întors la lectură.

Din nou a uitat de ceai, apa a scăzut iar, pe fundul ceainicului rămânând o mâzgă, acum foarte întunecată la culoare.

În încercarea de a prepara iarăși ceaiul dorit, peste fiertura întunecată a mai adăugat apă și s-a întors la cartea lui.

Imaginați-vă că scenariul s-a repetat de trei sau patru ori, înainte să reușească, adică să obțină o cană cu ceai. Bineînțeles că era un ceai foarte puternic, iar gustul nu era bun deloc.

Pentru că se făcuse târziu și toți ai casei se culcaseră de mult timp, Jerry s-a hotărât să încerce să adoarmă și a dat pe gât “poțiunea de cuișoare” fiartă de patru ori.

S-a îndreptat spre pat și a căzut într-un somn adânc.

Zece ore mai târziu, cei din familie s-au dus să vadă ce făcea, deoarece niciunul nu știa nimic de ceaiul pe care Jerry îl băuse. Toate semnele lui vitale erau normale și Jerry părea să doarmă liniștit, nederanjat de zgomotele făcute de cei care se aflau cu el în cameră.

După 12 ore, ceilalți își spuseră că Jerry era, probabil, “extrem de obosit”, dar după 16 ore s-au întrebat ce se întâmplă. Atunci, Jerry s-a sculat din pat și a rămas complet uluit, aflând că trecuseră 18 ore.

Cum nu mai dormise de ceva vreme așa bine și fusese foarte stresat, odihna prelungită l-a întărit mult, deși după o perioadă s-a simțit puțin amețit. La început nu și-a dat seama de ce dormise atât de mult, dar când a descris “problemele” pe care le avusese în prepararea ceaiului de cuișoare, toată lumea a priceput ce se întâmplase. Apoi, Jerry a început să bea seara câte o cană de ceai de concentrație medie, înainte de culcare, și totul a mers foarte bine. Aflase pe propria piele că acel decoct extraordinar de tare pe care îl preparase prima dată nu trebuia folosit în mod regulat.